Sociologii au identificat vârsta care este cea mai potrivită pentru formarea unei prietenii. Nu că, în afara ei, oamenii ar fi incapabili să formeze legături semnificative cu alți oameni, însă la alte vârste viața ne poartă pe alte drumuri. Nu e nimic mai simplu și nimic mai complicat în același timp ca, mergând pe terenul de joacă, să spui acele cuvinte magice: „Cum te cheamă? Vrei să ne jucăm împreună?" La 4-5 ani, prieteniile se formează cu viteza luminii sau poate doar cu viteza pe care o permite vorbirea, aflată în formare, a celor doi protagoniști. În acest microcosmos social se nasc povești dependente de timpul și spațiul de joacă. De atunci încolo, timpul și spațiul ne determină, uneori mai discret, alteori mai evident, toate relațiile sociale, implicit și prieteniile.
În adolescență, prietenia capătă nuanțe mai intense. La această vârstă, prieteniile încep să se bazeze tot mai mult pe valori împărtășite, pe loialitate și interese comune, mai mult decât pe apropierea care e prioritară în copilărie. Însă tot în adolescență, pentru că identitatea este încă în formare și, uneori, se află sub influența extremelor tipice vârstei, prieteniile nou formate pot fi vulnerabile, de scurtă durată.
Între 20 și 24 de ani, o multitudine de factori se îmbină spre a ne oferi ocazii prielnice pentru prietenie: e vârsta la care cei mai mulți nu au responsabilități presante în familia de origine și nu au nici presiunea responsabilității pentru propria familie. Cea mai puternică resursă a tânărului adult este timpul. Potrivit anumitor studii, un adult tânăr petrece, în medie, între 10 și 20 de ore săptămânal împreună cu prietenii, campionii socializării fiind adulții cu vârste între 20 și 24 de ani.
Apoi, pe măsură ce avansăm în vârstă, la maturitate, apar elemente noi în ecuație: întoarcerea de la facultate în orașul natal/mutarea în alt oraș cu serviciul, înlocuirea facultății cu serviciul, precum și formarea unei familii. Uneori, oamenii (mai ales la 30-40 de ani) se gândesc pur și simplu nu am timp de prieteni acum, iar lucrul acesta este o greșeală.
Textul precizează că „campionii socializării" sunt adulții cu vârste între 20 și 24 de ani, care petrec în medie între 10 și 20 de ore săptămânal cu prietenii.
| Enunț | Răspuns | Unde găsești în text |
|---|---|---|
| a. Sociologii nu au identificat o vârstă potrivită pentru a lega prietenii. | F | Textul afirmă că sociologii au identificat o astfel de vârstă. |
| b. Prieteniile din copilărie nu depind de apropierea în timp și spațiu. | F | Textul spune că prieteniile din copilărie depind de „timpul și spațiul de joacă." |
| c. Toate relațiile de prietenie formate în adolescență sunt durabile. | F | Textul precizează că pot fi „vulnerabile, de scurtă durată." |
| d. La maturitate, relațiile de prietenie pot fi influențate de mutarea în alt oraș. | A | Textul menționează „mutarea în alt oraș cu serviciul" ca factor care modifică rețeaua de prieteni. |
| Spațiu | Răspuns | De ce? |
|---|---|---|
| 1. (după structura timpului săptămânal) | c | Varianta c continuă ideea porționării timpului săptămânal — luni-vineri la muncă vs. weekend acasă. |
| 2. (după ideea că în copilărie prietenia exersează viața) | e | Varianta e adaugă că prietenia îl învață pe copil empatia și gestionarea eșecurilor. |
| 3. (după proximitate ca ingredient al prieteniei) | d | Varianta d completează lista: pe lângă proximitate, contează interacțiunile repetate și cadrul de încredere. |
| 4. (după formarea familiei ca provocare pentru prietenii) | b | Varianta b explică complexitatea noilor prietenii între familii — nu mai ții cont doar de propria percepție, ci și de a partenerului. |
| Nr. | Variante | Răspuns corect | Explicație |
|---|---|---|---|
| 5. | a. ne · b. mi · c. se | a. ne | „Câțiva pași hotărâți ne pot ajuta" — pronume personal în dativ, referitor la „noi", toți cei care vrem să investim în prietenii. |
| 6. | a. multe · b. multă · c. mult | b. multă | „mai multă energie" — adjectiv acordat cu substantivul feminin singular „energie". |
| 7. | a. care · b. cine · c. pe care | c. pe care | „oamenii pe care doresc să îi văd" — pronume relativ în acuzativ cu prepoziție, cerut de verbul „a vedea", al cărui complement direct este precedat de pe. |
| 8. | a. în · b. de la · c. cu | a. în | „esențial în prietenie" — prepoziție care exprimă domeniul/contextul în care ceva este esențial. |
Laura Lazăr – Lala pentru prieteni – acceleră ușor și întinse mâna către torpedou, unde își ținea ochelarii de soare. Era gol. Se încruntă încercând să-și amintească ce făcuse cu ei; da, cu siguranță îi uitase în camera de hotel, în graba cu care strânsese bagajele. După ieșirea din Sinaia, cerul se limpezise și aerul avea o transparență dureroasă. O clipă se gândi să se întoarcă după ochelari, dar posibilitatea altei întâlniri cu Toni o făcu să renunțe. [...] La început, întâlnirea cu colegii i se păruse o idee bună. După douăzeci de ani, o minivacanță la Sinaia, să se laude fiecare cu ce a realizat, să mănânce și să bea. Da, se gândise că nu-i rău să reînnoade relațiile, unii dintre foștii ei colegi aveau poziții importante.
Și, în plus, crezuse că Toni nu va veni.
Nu se mai gândise demult la gașca lor din liceu, cea mai populară, cea mai invidiată: ea, Mirela, Andu, Șerban și Toni. Fuseseră colegi din școala primară și ajunseseră nedespărțiți. Îi legau vacanțele petrecute împreună, după-amiezile de plimbări cu bicicletele prin cotloanele ascunse ale Bucureștiului, [...] și făceau planuri de viitor. Gașca lor nu se mai reunise din vara de după terminarea liceului, în acel '89 care schimbase atât de multe. Se mai văzuse întâmplător cu unii colegi, întâlniri încheiate rapid cu promisiunea, niciodată ținută, că vor găsi o zi în care să stea la povești pe-ndelete.
Și acum revederea cu Toni. Se scutură fără să vrea. Fusese, în primul rând, neașteptată. Dac-ar fi știut că vine, ar fi renunțat cu siguranță. Se cunoșteau de atâta timp, dar nu se gândiseră că ar putea fi altceva decât prieteni. [...] În clasa a douăsprezecea, au fost cuplul cel mai invidiat. Dar ce minunat a fost când toate au trecut cu bine, și bacul, și examenul la facultate — intraseră toți, Mirela la Medicină, Andu și Toni la Geologie, Șerban la Construcții, iar ea, la ASE. Erau liberi acum să facă ce vor, dar parcă nu știau cu ce să-și umple zilele de libertate.
O altă temă din fragmentul Felii de lămâie de Anca Vieru este trecerea timpului. Personajul feminin, Laura Lazăr, nu vrea să se întoarcă la hotel pentru că nu dorește să îl vadă din nou pe Toni, ceea ce arată că emoțiile din trecut nu au dispărut cu trecerea celor douăzeci de ani.
Altă variantă acceptată: tema iubirii. Exemplu din text: „Se cunoșteau de atâta timp, dar nu se gândiseră că ar putea fi altceva decât prieteni."
Perspectiva narativă este obiectivă. Mărcile lexico-gramaticale specifice sunt verbele și pronumele la persoana a III-a: verbele „acceleră", „se încruntă", „se gândi" și pronumele „ea", „o", „îi" arată că naratorul vorbește despre personaj, nu că personajul este cel care narează.
Bună tuturor! Mă numesc Alin și sunt elev în clasa a XII-a la Liceul Tehnologic din Prisaca. Vreau să vorbesc despre ceva important pentru noi toți: ce se întâmplă cu prieteniile după ce terminăm liceul?
Cred că este foarte important să păstrăm legătura cu colegii după liceu. Noi am petrecut mulți ani împreună. Am trecut prin examene, am râs și am trecut prin momente grele împreună. Aceste amintiri ne leagă în mod special.
Un avantaj al păstrării acestor prietenii este că foștii colegi ne cunosc bine. Ei știu cine eram și cine suntem acum. Această legătură este rară și valoroasă. Un dezavantaj este că după liceu fiecare pleacă în altă direcție — la facultate, la muncă, în alt oraș. Este greu să menții o prietenie când nu vă mai vedeți zilnic.
Voi ce credeți? Ați reușit să păstrați prieteniile din liceu? Scrieți-mi în comentarii, aștept părerile voastre! 💬
Structura orientativă a eseului:
Introducere Prietenia și iubirea sunt experiențe importante în viața oricărui om. Aceste experiențe apar în romanul Enigma Otiliei de George Călinescu și în textul publicistic Cum ni se schimbă prieteniile de-a lungul vieții de Alina Kartman.
Tipul textului Romanul Enigma Otiliei este un roman realist obiectiv. Aceasta este o specie a genului epic în proză. Un exemplu relevant este că naratorul povestește la persoana a III-a și descrie cu multe detalii mediul social al personajelor — casa lui moș Costache, mobilierul, străzile Bucureștiului. Textul Kartman este un text publicistic informativ-argumentativ. El explică cum se schimbă prieteniile de-a lungul vieții. Un exemplu relevant este că autoarea citează studii despre orele petrecute cu prietenii la diferite vârste.
Comparare Privind modul în care se reflectă tema în cele două texte, se observă că în Enigma Otiliei personajele trăiesc experiențe puternice — iubire, rivalitate, dorința de avere. Felix Sima vine la București și descoperă o lume complicată, plină de interese. În textul Kartman, experiența prieteniei este explicată cu date și argumente. Autoarea arată că prietenia se schimbă la fiecare etapă a vieții.
Cele două texte se aseamănă pentru că ambele arată că relațiile dintre oameni sunt influențate de mediul social și de trecerea timpului. Deosebirea este că Enigma Otiliei prezintă aceste experiențe prin personaje și situații concrete din ficțiune, iar textul Kartman le analizează cu argumente și date reale.
Scenă 1 O scenă importantă din Enigma Otiliei este sosirea lui Felix Sima la casa lui moș Costache. Felix este tânăr și orfan. El vine la București cu speranțe și visuri. Dar casa moșului este haotică și plină de oameni cu interese diferite. Otilia îl primește cu căldură, dar ceilalți îl privesc cu suspiciune. Această scenă arată că experiența fundamentală a formării ca om se petrece întotdeauna în contact cu ceilalți și cu societatea.
Scenă 2 O secvență importantă din textul Kartman este descrierea vârstei de 20–24 de ani. La această vârstă, oamenii nu au responsabilități mari. Ei au mult timp liber și petrec între 10 și 20 de ore pe săptămână cu prietenii. Autoarea spune că aceasta este cea mai bună perioadă pentru a-ți face prieteni adevărați. Această secvență arată că prietenia are nevoie de timp și libertate pentru a crește.
Experiență culturală Tema experiențelor fundamentale apare și în romanul Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry. Micul Prinț o întâlnește pe vulpe și înțelege ce înseamnă prietenia adevărată. Vulpea îi spune că a îmblânzi înseamnă a crea o legătură specială și că cel care îmblânzește devine responsabil pentru totdeauna. Această lecție arată că prietenia este o experiență fundamentală care dă sens vieții.
Concluzie În concluzie, atât Enigma Otiliei de George Călinescu, cât și textul Cum ni se schimbă prieteniile de-a lungul vieții de Alina Kartman — și romanul Micul Prinț de Saint-Exupéry — arată că prietenia și iubirea sunt experiențe fundamentale care ne definesc ca oameni.