Sociologii au identificat vârsta care este cea mai potrivită pentru formarea unei prietenii. Nu că, în afara ei, oamenii ar fi incapabili să formeze legături semnificative cu alți oameni, însă la alte vârste viața ne poartă pe alte drumuri. Nu e nimic mai simplu și nimic mai complicat în același timp ca, mergând pe terenul de joacă, să spui acele cuvinte magice: „Cum te cheamă? Vrei să ne jucăm împreună?" La 4-5 ani, prieteniile se formează cu viteza luminii sau poate doar cu viteza pe care o permite vorbirea, aflată în formare, a celor doi protagoniști. În acest microcosmos social se nasc povești dependente de timpul și spațiul de joacă. De atunci încolo, timpul și spațiul ne determină, uneori mai discret, alteori mai evident, toate relațiile sociale, implicit și prieteniile.
În adolescență, prietenia capătă nuanțe mai intense. La această vârstă, prieteniile încep să se bazeze tot mai mult pe valori împărtășite, pe loialitate și interese comune, mai mult decât pe apropierea care e prioritară în copilărie. Însă tot în adolescență, pentru că identitatea este încă în formare și, uneori, se află sub influența extremelor tipice vârstei, prieteniile nou formate pot fi vulnerabile, de scurtă durată.
Între 20 și 24 de ani, o multitudine de factori se îmbină spre a ne oferi ocazii prielnice pentru prietenie: e vârsta la care cei mai mulți nu au responsabilități presante în familia de origine și nu au nici presiunea responsabilității pentru propria familie. Cea mai puternică resursă a tânărului adult este timpul. Potrivit anumitor studii, un adult tânăr petrece, în medie, între 10 și 20 de ore săptămânal împreună cu prietenii, campionii socializării fiind adulții cu vârste între 20 și 24 de ani.
Apoi, pe măsură ce avansăm în vârstă, la maturitate, apar elemente noi în ecuație: întoarcerea de la facultate în orașul natal/mutarea în alt oraș cu serviciul, înlocuirea facultății cu serviciul, precum și formarea unei familii. Uneori, oamenii (mai ales la 30-40 de ani) se gândesc pur și simplu nu am timp de prieteni acum, iar lucrul acesta este o greșeală.
Caută cuvântul „campionii" în text. Textul spune: „campionii socializării fiind adulții cu vârste între 20 și 24 de ani." Răspunsul este c.
| Enunț | Răspuns | Unde găsești în text |
|---|---|---|
| a. Sociologii nu au identificat o vârstă potrivită pentru prietenii. | F | Prima propoziție spune că sociologii au identificat o vârstă. Deci enunțul este fals. |
| b. Prieteniile din copilărie nu depind de timp și spațiu. | F | Textul spune că prieteniile din copilărie depind de „timpul și spațiul de joacă." Deci fals. |
| c. Toate prieteniile din adolescență sunt durabile. | F | Textul spune că ele „pot fi vulnerabile, de scurtă durată." Nu toate sunt durabile. Deci fals. |
| d. La maturitate, prieteniile pot fi influențate de mutarea în alt oraș. | A | Textul menționează „mutarea în alt oraș cu serviciul" ca factor care modifică prieteniile. Deci adevărat. |
| Spațiu | Răspuns | De ce? |
|---|---|---|
| 1. | c | Înainte se vorbește despre timpul săptămânal. Varianta c continuă: „Oamenii lucrează de luni până vineri..." — aceeași idee. |
| 2. | e | Înainte se spune că prietenia „exersează viața" în copilărie. Varianta e adaugă că îl învață pe copil empatia — tot despre copilărie. |
| 3. | d | Înainte se vorbește despre proximitate. Varianta d spune „Pe lângă proximitate..." — continuă lista. |
| 4. | b | Înainte se vorbește despre familie și prietenii. Varianta b spune că „legarea de prietenii cu alte familii devine o situație complexă" — aceeași temă. |
| Nr. | Cuvânt dat | Forma corectă | Cum verifici |
|---|---|---|---|
| 5. | (acest) | această | „Vulnerabilitate" este substantiv feminin singular. Adjectivul demonstrativ se acordă: această vulnerabilitate (nu acest, care e masculin/neutru). |
| 6. | (toată) | toate | „Lucrurile" este substantiv neutru plural. Adjectivul se acordă la plural: toate lucrurile (nu toată, care e feminin singular). |
| 7. | (a deveni) | devină | „Pot să..." cere conjunctivul prezent. La persoana a III-a plural: pot să devină. Nu se scrie „pot să deveni" (acesta e infinitiv). |
| 8. | (lucruri) | lucrurilor | „În fața..." cere genitivul. „Lucruri" la genitiv plural articulat devine lucrurilor: în fața lucrurilor. |
Laura Lazăr – Lala pentru prieteni – acceleră ușor și întinse mâna către torpedou, unde își ținea ochelarii de soare. Era gol. Se încruntă încercând să-și amintească ce făcuse cu ei; da, cu siguranță îi uitase în camera de hotel, în graba cu care strânsese bagajele. După ieșirea din Sinaia, cerul se limpezise și aerul avea o transparență dureroasă. O clipă se gândi să se întoarcă după ochelari, dar posibilitatea altei întâlniri cu Toni o făcu să renunțe. [...] La început, întâlnirea cu colegii i se păruse o idee bună. După douăzeci de ani, o minivacanță la Sinaia, să se laude fiecare cu ce a realizat, să mănânce și să bea. Da, se gândise că nu-i rău să reînnoade relațiile, unii dintre foștii ei colegi aveau poziții importante.
Și, în plus, crezuse că Toni nu va veni.
Nu se mai gândise demult la gașca lor din liceu, cea mai populară, cea mai invidiată: ea, Mirela, Andu, Șerban și Toni. Fuseseră colegi din școala primară și ajunseseră nedespărțiți. Îi legau vacanțele petrecute împreună, după-amiezile de plimbări cu bicicletele prin cotloanele ascunse ale Bucureștiului, [...] și făceau planuri de viitor. Medicina, spunea Mirela, care știa cel mai bine ce vrea. Geologia, ziceau Toni și Andu, o meserie frumoasă, care nu te ține înțepenit într-un birou. Ea și Șerban îi ascultau de obicei pe ceilalți, fără să se hotărască încă. Dar mai mult decât să facă planuri le plăcea să viseze, iar visurile îi purtau departe de realitatea din jur.
Gașca lor nu se mai reunise din vara de după terminarea liceului, în acel '89 care schimbase atât de multe. Se mai văzuse întâmplător cu unii colegi, întâlniri încheiate rapid cu promisiunea, niciodată ținută, că vor găsi o zi în care să stea la povești pe-ndelete. Dar cu gașca fusese altceva, de parcă niciunul nu dorise să-și amintească de vremea aceea când viitorul se întindea în fața lor, nesigur, dar la îndemână.
Și acum revederea cu Toni. Se scutură fără să vrea. Fusese, în primul rând, neașteptată. Dac-ar fi știut că vine, ar fi renunțat cu siguranță. Se cunoșteau de atâta timp, dar nu se gândiseră că ar putea fi altceva decât prieteni. [...] În clasa a douăsprezecea, au fost cuplul cel mai invidiat. Petreceau împreună fiecare moment liber. Dar ce minunat a fost când toate au trecut cu bine, și bacul, și examenul la facultate — intraseră toți, Mirela la Medicină, Andu și Toni la Geologie, Șerban la Construcții, iar ea, la ASE. Erau liberi acum să facă ce vor, dar parcă nu știau cu ce să-și umple zilele de libertate.
O altă temă din fragmentul Felii de lămâie de Anca Vieru este iubirea. Personajul feminin, Laura Lazăr, evită să se întoarcă la hotel tocmai pentru că nu vrea să îl întâlnească din nou pe Toni, fostul iubit din liceu, ceea ce arată că emoțiile trăite atunci nu au dispărut cu trecerea timpului.
Perspectiva narativă este obiectivă. Mărcile lexico-gramaticale specifice sunt verbele și pronumele la persoana a III-a din discursul naratorului: verbele „acceleră", „se încruntă", „se gândi", „se scutură" și pronumele „ea", „o", „îi" arată că naratorul vorbește despre personaj, nu că personajul este cel care narează. Naratorul privește personajul din exterior și nu participă la acțiune.
Ipoteză Relațiile de prietenie fac parte din viața fiecărui om. Ele se schimbă în timp, dar nu dispar.
Punct de vedere Consider că aceste schimbări nu distrug prietenia, ci o fac mai puternică și mai sinceră.
Argument 1 Primul argument este că, atunci când oamenii cresc, ei au mai puțin timp pentru prieteni. Ei au serviciu, familie și responsabilități. Prieteniile devin mai rare, dar mai valoroase. De exemplu, adulții între 30 și 40 de ani se gândesc uneori că nu au timp de prieteni — iar textul Kartman spune că aceasta este o greșeală.
Argument 2 Al doilea argument este că oamenii se schimbă în timp și prieteniile se schimbă odată cu ei. La 15 ani avem alți prieteni decât la 30 de ani, pentru că interesele noastre sunt diferite. De exemplu, Laura din fragmentul Ancăi Vieru nu s-a mai văzut cu gașca din liceu timp de douăzeci de ani, dar emoțiile față de Toni nu au dispărut — ele s-au transformat.
Concluzie În concluzie, prietenia nu rămâne la fel toată viața. Ea se schimbă, dar rămâne importantă pentru om.
1. Introducere — despre ce scriei și ce texte folosești
2. Ce tip de text este fiecare + un exemplu din fiecare
3. Cum apare tema în fiecare text — o asemănare și o deosebire
4. O scenă importantă din fiecare text — descrisă cu detalii
5. O carte sau un film legat de temă — motivează de ce
6. Concluzie — 2–3 propoziții cu cele 3 titluri
Structura eseului (reperele din barem):
Introducere Prietenia, iubirea și trecerea timpului sunt experiențe importante în viața oricărui om. Aceste experiențe apar în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu și în fragmentul Felii de lămâie de Anca Vieru.
Tipul textului Romanul lui Camil Petrescu este un roman modern subiectiv. Aceasta este o specie a genului epic în proză. Un exemplu relevant este că naratorul, Ștefan Gheorghidiu, povestește la persoana I și analizează tot ce simte — gelozia, iubirea, îndoiala. Fragmentul Felii de lămâie de Anca Vieru este o proză scurtă contemporană. Aceasta este tot o specie a genului epic în proză. Un exemplu relevant este că naratorul povestește la persoana a III-a și urmărește amintirile personajului feminin, Laura Lazăr.
Comparare Privind modul în care se reflectă tema în cele două texte, se observă că în romanul lui Camil Petrescu, Ștefan Gheorghidiu trăiește iubirea cu multă intensitate și suferă din cauza geloziei. În fragmentul Ancăi Vieru, Laura Lazăr se gândește la prietenii din liceu și la Toni. Și ea trăiește emoții puternice, dar le ține ascunse.
Cele două texte se aseamănă pentru că în amândouă personajele principale trăiesc experiențe emoționale puternice — iubirea și prietenia — care le influențează viața. Deosebirea este că Gheorghidiu analizează tot ce simte, în timp real, iar Laura Lazăr își amintește ce a simțit, după douăzeci de ani.
Scenă 1 O scenă importantă din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este scena de la Câmpulung. Ștefan Gheorghidiu o vede pe Ela cu un alt bărbat la o petrecere. El simte imediat gelozie. Dar nu reacționează. El stă și analizează fiecare gest al Elei, fiecare privire, fiecare cuvânt. Această scenă arată că iubirea, ca experiență fundamentală, poate fi și dureroasă. Gheorghidiu nu poate fi sigur de nimic și această îndoială îl distruge pe dinăuntru.
Scenă 2 O scenă importantă din Felii de lămâie este momentul în care Laura conduce mașina după minivacanța de la Sinaia. Ea nu vrea să se întoarcă după ochelarii uitați la hotel, pentru că ar putea să îl întâlnească din nou pe Toni. Această scenă arată că prietenia și iubirea nu dispar complet cu trecerea timpului. Laura încearcă să uite, dar nu reușește. Emoțiile din trecut sunt încă prezente.
Experiență culturală Tema experiențelor fundamentale ale existenței apare și în romanul Don Quijote de Miguel de Cervantes. Prietenia dintre Don Quijote și Sancho Panza este un exemplu important. Don Quijote este un visător, iar Sancho este un om practic. Ei sunt foarte diferiți, dar sunt prieteni adevărați. Această prietenie arată că oamenii au nevoie unii de alții pentru a da sens vieții lor — și aceasta este o experiență fundamentală a existenței.
Concluzie În concluzie, atât Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, cât și Felii de lămâie de Anca Vieru — și romanul Don Quijote de Cervantes — arată că iubirea, prietenia și căutarea sensului vieții sunt experiențe fundamentale care ne definesc ca oameni.